Marginit la rasarit de larga vale a Prahovei, care-l desparte de culmea minora a Gârbovei, la apus si nord de depresiunea Branului peste ale carei vai si dealuri trebue sa trecem pentru a intra în zona Pietrei Craiului, la nord-est de vaile Râsnoavei si Ghimbavului care-l despart timid de plaiurile Postavarului, iar la sud prelungindu-se cu muntii fara importanta alpina ca Paduchiosul, Dichiul, etc., Masivul Bucegilor formeaza un foarte interesant bloc alpin, uniform ca structura geologica dar foarte divers ca aspecte si posibilitati

Principalele cursuri de apa ce brazdeaza acest masiv, delimiteaza si culmile ce-l alcatuesc si dintre care cea mai importanta este culmea propriu zisa a Bucegilor, cuprinsa între V. Prahovei, la rasarit si V. Ialomitei, la apus, în legatura, ia nord, cu celelalte culmi prin Vf. Omul, adevarat nod alpin. Aci pe o platforma orizontala de câteva sute de metri patrati, la o altitudine de 2500 m., se unesc toate culmile masivului si anume: a) Culmea Bucegilor, ce vine dela sud; b) Culmea Strunga, ce vine dela apus, cuprinsa între V. Ialomitei si depresiunea Branului; c) Culmea Tiganesti, ce vine dela nord, cuprinsa între V. Malaesti, V. Ciobotea si depresiunea Branului; d) Culmea Gaura, între ultimele doua culmi, cuprinsa între V. Ciobotea si V. Gaura; e) Culmea Bucsoiului, ce vine dela NE, cuprinsa între V. Malaesti, V. Glajariei si V. Morarului si f) Culmea Morarului ce vine dela rasarit, cuprinsa între V. Morarului si V. Cerbului.